Un sfert de secol e un bun prilej de a-ți pune anumite întrebări. Trecând prin fața Prefecturii, azi, prin dreptul jeep-uri aliniate în parcare, mi-am pus întrebarea: – Pentru ce am ieșit în stradă în Decembrie ’89?
Nici o clipă, în ziua în care primul om împușcat a căzut lângă mine în Piața Libertății, nici un moment în noaptea în care am rămas doar câteva zeci de oameni în fața județenei de partid huiduindu-i pe Bobu și Dăscălescu, nici un minut când i-am vazut în balconul clădirii făcându-ne semne de victorie pe cei care cu câteva ore în urmă erau gata să ne aresteze ca “elemente reacționare”, nu m-am gândit că acele zile vor constitui un prilej de parvenire pentru unii. S-a întâmplat însă.
Și atunci pentru ce am ieșit în stradă în Decembrie ’89? Cred că, la fel ca zeci de mii de alții timișoreni, am ieșit pur și simplu pentru că simțeam că trăim într-un regim care ne sufocă. Cu siguranță n-am făcut-o pentru ulterioare avantaje materiale. Libertatea o consideram de-ajuns și pe ea speram să ne clădim fiecare un viitor mai bun.
La 25 de ani de la Revoluție, pentru că nu mai putem să dăm timpul înapoi, ceea ce mai cer însă din partea unora este măcar puțină decență. ]]>
A cincea oară într-un an!
Câtă răbdare pot să aibă oamenii ăia… și ce catastrofe pot să-și aleagă în administrație? E incredibil. Acum se așteaptă, din nou, ajutoare de la Crucea Roșie. iar se vor aloca bani de la rezerva de stat și ca de fiecare dată, același primar, președinte de consiliu județean, sau miniștri își vor face poze și filmări cu sinistrații… Discursurile despre solidaritate prind din nou glas, iar se vor face apeluri la populație pentru a trimite pături, conserve, haine, apă minerală… Nimeni însă nu va cere lopeți! Poate ar fi cazul totuși să le trimitem niște cazmale, niște fier beton, ciment… balast nu cred că trebuie să transportăm că, după cum se vede, au acolo suficient. Poate că doar cu puțină înițiativă cetățenească Dumnezeu ar fi mai liber să se gândească la alte lucruri și nu ar mai fi atât de ocupat să onoreze rugile localnicilor ca să oprească ploaia.
P.S. – Și ca să facem și haz de necaz să cităm și spusele șefului la ISU Dâmbovița, Mirel Pietreanu care declara că: “nu se poate interveni pentru că e un pârâu care curge continuu”. :))
]]>
cer o verificare la sânge a sumelor pe care prietenul lui Mihai Viteazu le va cheltui. Chiar sunt curios să aflu de cât lux pe banii noștri are parte președintele Camerei Deputaților acolo. Cu 30.000 de euro în India trăiești ani!… NU șase zile! Deci, hai zgonea de-aicea, cu asemenea aberații…
]]>Poate cineva să spună clar ce îi deosebește pe macoveiști de băsiști? Cred că întrebarea asta e pe undeva la fel cu cea referitoare la cine este mai catolic decât Papa?…
Monica Macovei a construit ANI, DNA… dar funcționarea lor eficientă nu s-ar fi putut realiza fără Traian Băsescu. Pe de altă parte nici președintele nu s-ar fi putut lăuda ca promotor al luptei anti corupție fără aceste instituții. La discuțiile de 1 Decembrie, de pe holurile Cotrocenilor am aflat că e rău să fii macoveist, e forma cea proastă a băsismului… cu care nu ai ce face… Din 2009, ca formă, îți ajungea doar să fii catalogat băsist ca să nu mai fii de folos.
Sunt convins că toți cei care au votat Băsescu și apoi Macovei, la fiecare declarație peiorativă a președintelui au cel puțin o tresărire și de fiecare dată s-au întrebat care e diferența dintre cei doi?
Pe de o parte el spune ce-i trece prin cap fără a sta prea mult pe gânduri în timp ce ea își caută și calculează vorbele. El are mișto-urile la el, în timp ce pe ea nu am prea auzit-o glumind. El a făcut sau a trebuit să facă concesii, ea nu… cel puțin încă… Sunt convins că deosebiri de comportament sau caracter s-ar mai putea adăuga și asta nu ar face decât și mai grea alegerea…
Și dacă la cele de mai sus luăm în calcul că în perioada următoare ambii vor “intra” serios în politică, Traian Băsescu în PMP și Monica Macovei într-un nou partid, dacă semnalele privind posibilele alegeri anticipate în primăvara lui 2015 se dovedesc reale, atunci chiar e nevoie de o clarificare și poate cel mai simplu ne-ar fi dacă am gândi că am votat principii și nu oameni. Poate… ]]>
Întrebarea principală pe buzele tuturor?… Când va fi debarcat Victor Ponta?
Sincer vă spun, nu mai este atât de important.
Pentru votantul PSD, pentru sănătatea spectrului politic din România, problema nu mai este când pică Victor Viorel Ponta. Ci mai grav este că dacă te uiți la nomeclaturiștii din vârful structurii actuale de partid, din punct de vedere al respectării doctrinei și moralei social democrate, nu vezi pe nimeni calificat să preia partidul. În stare ar fi, desigur, oricare. Și poate undeva în adâncul lor fiecare în parte visează la scaunul principal. Dar moral niciunul nu se califică. Cu toții știu asta. Și după ultimele evoluții sunt dezorientați și speriați și doar frica îi face să se agațe de reverul lui Victor Ponta, frica că dacă pică Viorel s-a dus și partidul iar previziunea “Scapă cine poate!” chiar se va împlini. ]]>
V-am spus că o trupă de șmecheri o să confiște victoria milioanelor de tineri care au stat ore în șir în stradă cu speranța de mai bine. Iată, cu fiece zi ce trece, previziunea se confirmă. Și ceea ce este mai trist este că e aceeși trupă care se mută din parid în partid cu un singur țel, să nu scape niciodată din mână borcanul cu miere. Bun venit în România normală a lui Klaus Iohanis în care, curând, cei care gândim altfel urmează probabil să fim declarați nebuni. ]]>
Azi doi deputați au primit o amânare, comisia juridică nu a avut timp să citească dosarele trimise de procurori, să analizeze… Eu cred că este mai degrabă un semn că majoritățile sunt mai șubrede și votul fiecăruia contează… În urmă cu câteva ore un păun s-a prezentat în parlament cu o nouă lege a grațierii… Nicolicea afirmă să se termine cu prostiile cu lumea în stradă… “Poporul se poate exprima doar odată la patru ani, în legătură cu cine vrea să îl conducă”… Peste toate o declarație de ieri, a președintelui ales îmi ridică un mare semn de întrebare… Într-un interviu acordat Reuters, Iohanis a spus că e foarte posibil ca în lunile ce urmează să fie un exod de parlamentari spre PNL. “Toată lumea vrea să fie de partea câștigătoare”…
V-am spus eu că aș fi vrut să fie doar “Stop. Punct”… se pare că sloganul ăla n-a fost întâmplător… de ce mi-a fost frică se pare că nu scăpăm… deci nu s-a adăugat degeaba “De la capăt…” Mai putem? ]]>