Locația este la mai puțin de jumătate de kilometru de intrarea în Chei și cel puțin la data la care am fost noi, atât servirea cât și serviciile au fost ireproșabile.
Am ajuns aici seara, foarte târziu, după un drum nu fără aventuri și asta mai cu seamă din cauza gps-ului care ne-a băgat pe niște coclauri din care am zis că nu mai ieșim întregi.
Câteva ore de plimbare în natură îți încarcă la maxim bateriile
Dimineața m-am trezit înaintea soarelui. Și asta pentru că am vrut neapărat să-l prind, într-un timelapse cum răsare deasupra Cheilor. A urmat micul dejun și, desigur, aventura în Chei.
Un peisaj cât de spectaculos, pe atât de lejer de parcurs, la pas. Sunt aproximativ 3 km de cărări tăiate în munte, de poduri suspendate, de suișuri și coborâșuri dar nimic complicat chiar și pentru o persoană care nu are un antrenament zilnic neapărat. De-alungul drumului șerpuitor, pereții stâncilor se ridică impozanți la înălțimi de peste două sute de metri. Din loc în loc câte un alpinist poate fi surprins în aventura sa de escaladare. În rest, mulți tineri, familii cu copii, persoane de vârsta a doua care vin aici să se încarce de energie. E un peisaj spectaculos. Pe care de altfel am și încercat să îl surprind pe cameră și vă învit să îl urmăriți aici.
]]>Vulcanii Noroioși, o zonă spectaculoasă ce merită vizitată
Vulcanii Noroioși din județul Buzău sunt unul dintre cele mai spectaculoase locuri care merită vizitate. Se ajunge relativ ușor și drumul e bun. Cel puțin până la Berca. De aici, pentru cei câțiva kilometri pe care îi mai ai de parcurs până la zona cu pricina, sunt ceva indicatoare. Însă nu dispuse în cel mai fericit mod.
Eu am ajuns în prima fază la Pâclele Mari. Era în mijlocul săptămânii și nu era țipenie de om. Nici măcar la chioșcul de unde se presupune că poți să-ți cumperi vreun suvenir, dacă nu bilete de intrare în area protejată, nu era nimeni. Pe mine chiar m-a bucurat acest lucru. Puteam să dau niște ture cu drona deasupra movilelor de pământ din care bolborosind ieșea noroi sulfuros.
Aici parcă ești pe Marte
Am dat aici vreo două trei ture cu dorna, destul cât să îmi consum bateriile. 
Peisajul, contrastul dintre culoarea solului și cerul destul de înnorat crea o atmosferă nepământeanâ. Însă cu adevărat ca pe Marte te simți vreo patru-cinci kilometri mai încolo, la Pâclele Mici. Aici se ajunge după ascensiunea unei pante care, dacă nu ai deloc antrenament, este ușor solicitantă. Însă vă zic sincer, merită. Mi s-a șters complet imaginea Pâclelor Mari. Acolo “vulcanii” erau niște mogâldețe. Aici vorbim și de o întindere mai mare, dar și de adevărate cratere, undele depășind în diametru un metru și jumătate.
Nu vreau să vă spun că am nimerit aici din pură întâmplare. În loc să o iau înapoi spre Berca, la prima intersecție după Pâclele Mari, am făcut la stânga. Am mai mers puțin și am dat peste niște mașini parcate la poalele unei coline, niște măsuțe din lemn și o reclamă la vulcani.
Habar nu aveam ce urma să găsesc acolo dar și azi îmi pare rău că n-am mai avut baterie la dronă. Aici trebuia să survolez. Am rămas însă doar cu pozele din aparatul foto și cu ideea de a reveni cât mai curând pentru filmări. Mi-am făcut chiar și un scenariu care, dacă ies lucrurile cum vreau, va fi interesant. Aici chiar parcă ești pe Marte.