INDIA – Pregătiri

De ce am plecat?

E aproape douăspezece noaptea. Îmi verific pentru ultima oară valiza. Am cinci chiloți, trei tricouri, două cămăși, cred ca tot vreo cinci perechi de ciorapi, un pantalon scurt și unul lung și o pungă mare plină cu medicamente… Am pus și pastile antițânțari, un prelungitor, baterii, două pungi cu bomboane… Sper că nu am uitat nimic…

Lucrez în publicitate unde printre sloganurile consacrate se numără cel puțin unul care se referă la forța imaginilor. O fotografie vinde mai mult decât o mie de cuvinte! De nenumărate ori le-am spus asta clienților mei și uite ca a venit vremea să cad și eu victimă a acestui adevăr. Aventura mea a pornit de la o fotografie. Ea a fost cea care a aprins scânteia iar internetul nu a făcut decât să pună lemne pe foc. În ciuda tuturor preconcepțiilor în India se ajunge foarte ușor. Trebuie doar să îți depășești teama de necunoscut și… nu în ultimul rând de avion. Să nu bagi în seamă sfaturile “prietenoase” ale amicilor și să nu te lași intimidat de numărul mare de “Doamne ferește, sau Dumnezeu să vă aibă în pază, pe care le vei auzi înainte să pleci.

După ce ai pus însă piciorul pe scara avionului… nu prea mai e cale de întors… iar gândurile, emoțiile vor fi legate de: Oare cum va fi acolo?

Pe durata zborului ai timp suficient să faci tot felul de planuri, scenarii. Prima neliniște pe care am avut-o a fost legată de agenția de turism… Oare o să mă aștepte cineva în Aeroportul din Delhi? Și asta pentru că după ce am trimis câteva mailuri unor firme românești ce se consideră experte în organizarea de sejururi în India fără a primi însă vreun răspuns, am apelat la serviciile unei firme locale. Emoțiile mi s-au risipit odată cu aterizarea. Indienii erau acolo, cu o plăcuță pe care cu un marker de culoare albastră era scris ceea ce trebuia să fie numele meu… Cârmaric. 🙂

P.S. – Întregul documentar realizat în India poate fi urmărit aici.