Editorial
Scurte reacții în scris, analize și comentarii.
Sigur au mai rămas zile de comemorare a evenimentelor din Decembrie 1989. Nu pot însă să mă abțin să nu sesizez apariția anumitor persoane care, de fiecare dată, numai în această perioadă a anului, se lasă gâdilate în orgoliu. Eroi... cu acte... Aud povești de viață bazate pe un singur gest, dar care ar trebui să le percepem ca exemple de viață. Oare? Am stat și m-am gândit... o viață de exemplu nu se construiește pe o sumă de gesturi, atitudini, acțiuni? E suficient un gest?... Un sfert de secol e un bun prilej de a-ți pune anumite întrebări. Trecând prin fața Prefecturii, azi, prin dreptul jeep-uri aliniate în parcare, mi-am pus întrebarea: - Pentru ce am ieșit în stradă în Decembrie ’89? Nici o clipă, în ziua în care primul om împușcat a căzut lângă mine în Piața Libertății, nici un moment în noaptea în care am rămas doar câteva zeci de oameni în fața județenei de partid huiduindu-i pe Bobu și Dăscălescu, nici un minut când i-am vazut în balconul clădirii făcându-ne semne de victorie pe cei care cu câteva ore în urmă erau gata să ne aresteze ca “elemente reacționare”, nu m-am gândit că acele zile vor constitui un prilej de parvenire pentru unii. S-a întâmplat însă. Și atunci pentru ce am ieșit în stradă în Decembrie ’89? Cred că, la fel ca zeci de mii de alții timișoreni, am ieșit pur și simplu pentru că simțeam că trăim într-un regim care ne sufocă. Cu siguranță n-am făcut-o pentru ulterioare avantaje materiale. Libertatea o consideram de-ajuns și pe ea, fiecare speram să ne clădim un viitor mai bun. La 25 de ani de la Revoluție, pentru că nu mai putem să dăm timpul înapoi, ceea ce mai cer însă din partea unora este măcar puțină decență.
Deasupra luminilor albastre, în aburi de vin, scorțișoară și colaci, între catedrală și operă, privește cu umerii căzuți la forfota din jur. În dreptul lui, luminile fântânii atrag pe toată lumea. La picioarele lui se fac mii de poze, dar blitzurile aparatelor nu-l mai ating. Știe că n-a fost frumos niciodată, și nu e vina lui că l-au țintuit aici, dar parcă în nici un an nu a fost așa de trist. Acum nici măcar un fir de argint, un strop de beteală nu-i alină întunericul din care privește. Cufundat în beznă mai speră doar ca zăpada, dacă va veni, să-l ajute să-și facă remarcată măreția și nu-i rămâne decât să privească la vitregii lui frați mai mici, acoperiți de mantii luminoase... S-au schimbat vremurile, iar. Știe. Retras, își acceptă în tăcere soarta deși nu e vina lui că a fost cândva “bradul” lui Ceaușescu... apoi al lui Oancea, al lui Ciuhandu... O fi fost vreodată cu adevărat al Timișoarei?...
Pentru a cincea oară în 2014 o localitate din Dâmbovița, Vultureanca este sub ape. Dacă nu ar fi trist, chiar că m-ar apuca râsul... A cincea oară într-un an! Câtă răbdare pot să aibă oamenii ăia... și ce catastrofe pot să-și aleagă în administrație? E incredibil. Acum se așteaptă, din nou, ajutoare de la Crucea Roșie. iar se vor aloca bani de la rezerva de stat și ca de fiecare dată, același primar, președinte de consiliu județean, sau miniștri își vor face poze și filmări cu sinistrații... Discursurile despre solidaritate prind din nou glas, iar se vor face apeluri la populație pentru a trimite pături, conserve, haine, apă minerală... Nimeni însă nu va cere lopeți! Poate ar fi cazul totuși să le trimitem niște cazmale, niște fier beton, ciment... balast nu cred că trebuie să transportăm că, după cum se vede, au acolo suficient. Poate că doar cu puțină înițiativă cetățenească Dumnezeu ar fi mai liber să se gândească la alte lucruri și nu ar mai fi atât de ocupat să onoreze rugile localnicilor ca să oprească ploaia. P.S. - Și ca să facem și haz de necaz să cităm și spusele șefului la ISU Dâmbovița, Mirel Pietreanu care declara că: “nu se poate interveni pentru că e un pârâu care curge continuu”. :))
Dacă nu aș fi călătorit în India poate lăsam această informație să treacă mai ușor pe lângă mine, însă faptul că omul care “pe cale de consecință” a reintrodus limba de lemn în parlament, pleacă în India, în decembrie, în plin sezon turistic acolo, să stea de vorbă cu parlamentari indieni timp de o săptămână, pe 30.000 de euro mi se pare mai mult decât o porcărie. Dacă mergea cine știe în ce țară scumpă n-aș fi comentat, dar 30.000 de euro pentru o săptămână în India? E enorm!!! Pe cale de consecință 🙂 cer o verificare la sânge a sumelor pe care prietenul lui Mihai Viteazu le va cheltui. Chiar sunt curios să aflu de cât lux pe banii noștri are parte președintele Camerei Deputaților acolo. Cu 30.000 de euro în India trăiești ani!... NU șase zile! Deci, hai zgonea de-aicea, cu asemenea aberații...
Sunteți de acord cu votul secret? Eu nu. Cred că ar trebui să interzicem această forma mascată de asumare a responsabilității parlamentarilor. Până la urmă i-am trimis acolo pentru a ne reprezenta. I-am trimis acolo pentru că am considerat că au coloană vertebrală și ceea ce spun sau fac își asumă. Votul secret este însă mijlocul prin care le permitem să ne tragă în piept. Niciodată nu vor spune care bilă în ce urnă au pus-o, dar vor putea susține în fața fiecărui alegător în parte că au avut exact opinia lui. Nu vreau parlamentari care să se poarte ca niște lăutari care ne fredonează melodiile pe care vrem să le auzim și ne tratează votul ca pe un ciubuc. Eu vreau să știu exact cum votează alesul care mă reprezintă la București. Vreau să își asume alegerile făcute, chiar dacă s-ar putea să nu fiu de acord cu unele. Vreau să își susțină opțiunea cu argumente pertinente. Vreau ca birourile parlamentarilor aleși să nu mai fie refugii de weekend, cu secretară și cafetieră și ore de audiențe trecute în dreptul ușii. Vreau ca persoanele care merg la București să-și dorească să ajungă acolo pentru binele colectiv nu pentru avantajele personale... Prin urmare vreau să dispară urnele albe și bilele negre... Vreau... prea mult? Hai să facem o petiție să vedem câți suntem care ne dorim acest lucru. Ce ziceți?...
De trei zile stau și mă gândesc, dacă cei care l-au votat înainte pe Băsescu și acum pe Macovei sunt băsiști sau macoveiști. E macoveismul un fel de deviaționism? De la ce? De la băsism?... Poate cineva să spună clar ce îi deosebește pe macoveiști de băsiști? Cred că întrebarea asta e pe undeva la fel cu cea referitoare la cine este mai catolic decât Papa?... Monica Macovei a construit ANI, DNA... dar funcționarea lor eficientă nu s-ar fi putut realiza fără Traian Băsescu. Pe de altă parte nici președintele nu s-ar fi putut lăuda ca promotor al luptei anti corupție fără aceste instituții. La discuțiile de 1 Decembrie, de pe holurile Cotrocenilor am aflat că e rău să fii macoveist, e forma cea proastă a băsismului... cu care nu ai ce face... Din 2009, ca formă, îți ajungea doar să fii catalogat băsist ca să nu mai fii de folos. Sunt convins că toți cei care au votat Băsescu și apoi Macovei, la fiecare declarație peiorativă a președintelui au cel puțin o tresărire și de fiecare dată s-au întrebat care e diferența dintre cei doi? Pe de o parte el spune ce-i trece prin cap fără a sta prea mult pe gânduri în timp ce ea își caută și calculează vorbele. El are mișto-urile la el, în timp ce pe ea nu am prea auzit-o glumind. El a făcut sau a trebuit să facă concesii, ea nu... cel puțin încă... Sunt convins că deosebiri de comportament sau caracter s-ar mai putea adăuga și asta nu ar face decât și mai grea alegerea... Și dacă la cele de mai sus luăm în calcul că în perioada următoare ambii vor “intra” serios în politică, Traian Băsescu în PMP și Monica Macovei într-un nou partid, dacă semnalele privind posibilele alegeri anticipate în primăvara lui 2015 se dovedesc reale, atunci chiar e nevoie de o clarificare și poate cel mai simplu ne-ar fi dacă am gândi că am votat principii și nu oameni. Poate...