Editorial
Scurte reacții în scris, analize și comentarii.
Deasupra luminilor albastre, în aburi de vin, scorțișoară și colaci, între catedrală și operă, privește cu umerii căzuți la forfota din jur. În dreptul lui, luminile fântânii atrag pe toată lumea. La picioarele lui se fac mii de poze, dar blitzurile aparatelor nu-l mai ating. Știe că n-a fost frumos niciodată, și nu e vina lui că l-au țintuit aici, dar parcă în nici un an nu a fost așa de trist. Acum nici măcar un fir de argint, un strop de beteală nu-i alină întunericul din care privește. Cufundat în beznă mai speră doar ca zăpada, dacă va veni, să-l ajute să-și facă remarcată măreția și nu-i rămâne decât să privească la vitregii lui frați mai mici, acoperiți de mantii luminoase... S-au schimbat vremurile, iar. Știe. Retras, își acceptă în tăcere soarta deși nu e vina lui că a fost cândva “bradul” lui Ceaușescu... apoi al lui Oancea, al lui Ciuhandu... O fi fost vreodată cu adevărat al Timișoarei?...
Pentru a cincea oară în 2014 o localitate din Dâmbovița, Vultureanca este sub ape. Dacă nu ar fi trist, chiar că m-ar apuca râsul... A cincea oară într-un an! Câtă răbdare pot să aibă oamenii ăia... și ce catastrofe pot să-și aleagă în administrație? E incredibil. Acum se așteaptă, din nou, ajutoare de la Crucea Roșie. iar se vor aloca bani de la rezerva de stat și ca de fiecare dată, același primar, președinte de consiliu județean, sau miniștri își vor face poze și filmări cu sinistrații... Discursurile despre solidaritate prind din nou glas, iar se vor face apeluri la populație pentru a trimite pături, conserve, haine, apă minerală... Nimeni însă nu va cere lopeți! Poate ar fi cazul totuși să le trimitem niște cazmale, niște fier beton, ciment... balast nu cred că trebuie să transportăm că, după cum se vede, au acolo suficient. Poate că doar cu puțină înițiativă cetățenească Dumnezeu ar fi mai liber să se gândească la alte lucruri și nu ar mai fi atât de ocupat să onoreze rugile localnicilor ca să oprească ploaia. P.S. - Și ca să facem și haz de necaz să cităm și spusele șefului la ISU Dâmbovița, Mirel Pietreanu care declara că: “nu se poate interveni pentru că e un pârâu care curge continuu”. :))
Dacă nu aș fi călătorit în India poate lăsam această informație să treacă mai ușor pe lângă mine, însă faptul că omul care “pe cale de consecință” a reintrodus limba de lemn în parlament, pleacă în India, în decembrie, în plin sezon turistic acolo, să stea de vorbă cu parlamentari indieni timp de o săptămână, pe 30.000 de euro mi se pare mai mult decât o porcărie. Dacă mergea cine știe în ce țară scumpă n-aș fi comentat, dar 30.000 de euro pentru o săptămână în India? E enorm!!! Pe cale de consecință 🙂 cer o verificare la sânge a sumelor pe care prietenul lui Mihai Viteazu le va cheltui. Chiar sunt curios să aflu de cât lux pe banii noștri are parte președintele Camerei Deputaților acolo. Cu 30.000 de euro în India trăiești ani!... NU șase zile! Deci, hai zgonea de-aicea, cu asemenea aberații...
Sunteți de acord cu votul secret? Eu nu. Cred că ar trebui să interzicem această forma mascată de asumare a responsabilității parlamentarilor. Până la urmă i-am trimis acolo pentru a ne reprezenta. I-am trimis acolo pentru că am considerat că au coloană vertebrală și ceea ce spun sau fac își asumă. Votul secret este însă mijlocul prin care le permitem să ne tragă în piept. Niciodată nu vor spune care bilă în ce urnă au pus-o, dar vor putea susține în fața fiecărui alegător în parte că au avut exact opinia lui. Nu vreau parlamentari care să se poarte ca niște lăutari care ne fredonează melodiile pe care vrem să le auzim și ne tratează votul ca pe un ciubuc. Eu vreau să știu exact cum votează alesul care mă reprezintă la București. Vreau să își asume alegerile făcute, chiar dacă s-ar putea să nu fiu de acord cu unele. Vreau să își susțină opțiunea cu argumente pertinente. Vreau ca birourile parlamentarilor aleși să nu mai fie refugii de weekend, cu secretară și cafetieră și ore de audiențe trecute în dreptul ușii. Vreau ca persoanele care merg la București să-și dorească să ajungă acolo pentru binele colectiv nu pentru avantajele personale... Prin urmare vreau să dispară urnele albe și bilele negre... Vreau... prea mult? Hai să facem o petiție să vedem câți suntem care ne dorim acest lucru. Ce ziceți?...
Ne uităm de câteva zile la scandalul care cuprinde PSD-ul. Acuze, reproșuri, excluderi, demisii, scrisori mobilizatoare. interviuri incendiare despre comportamentul actualilor capi ai partidului, interese ascunse, sifonarea fondurilor europene, licitații trucate... Întrebarea principală pe buzele tuturor?... Când va fi debarcat Victor Ponta? Sincer vă spun, nu mai este atât de important. Pentru votantul PSD, pentru sănătatea spectrului politic din România, problema nu mai este când pică Victor Viorel Ponta. Ci mai grav este că dacă te uiți la nomeclaturiștii din vârful structurii actuale de partid, din punct de vedere al respectării doctrinei și moralei social democrate, nu vezi pe nimeni calificat să preia partidul. În stare ar fi, desigur, oricare. Și poate undeva în adâncul lor fiecare în parte visează la scaunul principal. Dar moral niciunul nu se califică. Cu toții știu asta. Și după ultimele evoluții sunt dezorientați și speriați și doar frica îi face să se agațe de reverul lui Victor Ponta, frica că dacă pică Viorel s-a dus și partidul iar previziunea “Scapă cine poate!” chiar se va împlini.
Prin numirea lui Dan Mihalache șef al cancelariei prezidențiale, Klaus Iohanis tocmai a înșelat încrederea votanților care au mutat ștampila de alți candidați de dreapta spre culoarea albastră. Adică și-a bătut joc de acel milion de voturi care l-a făcut președinte. Ce îl califică pe Mihalache pentru funcție? Conform propriei declarații, faptul că s-a ocupat de strategia de campanie a lui Klaus Iohanis. Care strategie fratele meu? De unde? A înțeles cineva ceva din campania lui Iohanis? Aiurea. La cum s-a comportat Ponta, orice candidat de pe locul doi ar fi ieșit. V-am spus că o trupă de șmecheri o să confiște victoria milioanelor de tineri care au stat ore în șir în stradă cu speranța de mai bine. Iată, cu fiece zi ce trece, previziunea se confirmă. Și ceea ce este mai trist este că e aceeși trupă care se mută din parid în partid cu un singur țel, să nu scape niciodată din mână borcanul cu miere. Bun venit în România normală a lui Klaus Iohanis în care, curând, cei care gândim altfel urmează probabil să fim declarați nebuni.